Mai cheama-mi, Isuse al meu duh zdrobit,
sa verse siroaie de lacrimi
Si spala-l, Isuse, de tot ce-a trait
prin negura noptii de patimi;
Mai da-mi pocainta în sufletul meu,
da-mi har si credinta deplina,
smerenie sfânta mai da-mi Tu mereu,
sa umblu pe cai de lumina…
Mai iarta-mi, Isuse, tot cât ti-am gresit,
ca nu este om fara vina
Si-nvaluie-mi dulce tot duhul zdrobit
si-n pacea iertarii-l alina.
Mai da-mi o speranta în sufletul meu
si-mbraca-ma-n haina-nnoirii,
si ia-ma cu Tine, Isuse, la greu,
sa scap de ispitele firii.
Mai lasa-mi, Isuse, suspinul trudit,
plecat în genunchi sa Te cheme,
mai iarta-mi, Isuse, piciorul gresit
si-ndreapta-i umblarea prin vreme.
Mai da-mi o lumina în sufletul meu
din sfânta si dreapta credinta,
uneste-ma vesnic, Isus-Dumnezeu,
cu Marea si Sfânta-Ti Fiinta.